Capitolul 6. Tu esti totul(Partea intai)

IMG_20150923_180022

valuri si vele

Capitolul 6. Tu ești totul (Partea întâi)

  Arsese totul. Un fum atât de dens mă împiedica să disting ce se întâmpla în jurul meu. Puteam să văd palmierul bătrân din fața case. Arăta ca o siluetă stinsă, moartă. O auzeam pe Adhira lătrând, așa că am început să alerg, acoperindu-mi nasul pentru a putea respira.

“Adhira, micuțo, mami e aici! Vino la mine!”

Începusem să simt un lichid cald curgând pe omoplatul drept. Erau șiroaie de sânge care mi-au amintit într-o clipă de acel sunet puternic, asurzitor, care a adus cu el distrugerea orașului și a viselor noastre.
Oliver, trebuia să îl caut. El era acasă, dormind, atunci când, întorcându-mă de la clasele de yoga, avusese loc atacul.
Durerea din spate îmi tăia respirația.

“Adhira, vino.” O găsisem. Era bine, însă speriată. Casa era distrusă. O ruină gri în care distingeam fire smulse de lavandă. Am urcat în grabă scările rupte, urlând după el din adâncul sufletului. Voiam doar să îi aud vocea, să îi simt respirația. Era în pat. Întreg, cu spatele înspre ușă.
“Oliver, iubitule, Oliver, nu mă lăsa acum! Oliver”. Cu sufletul și trupul obosit de durere, mi-am făcut loc printre lucrurile căzute, arse, și m-am aruncat asupra lui pentru a-l săruta.
Dispăruse.
“Oliver, nu!”

M-am trezit țipând după el, cu lacrimi curgând pe obraz. Ce vis puternic!
Adormisem pe canapeaua din sufragerie, cu cartea în brațe. Fusese o zi obositoare. Acea zi în care aveam nevoie de el. Trecuse o săptămână de când începuse competiția.

Mergea totul bine. Vorbeam cu el în fiecare zi. Ajunseseră în Palma de Mallorca și cu o seară în urmă terminaseră turul insulei, așa cum prevedea concursul. A trebuit să rămână acolo o seară în plus, până marea se calmase. Deși nu fusese o furtună puternică, decisese împreună cu Artur să aștepte pentru a fi în siguranță. Erau fruntași până acum. Era fericit. De fiecare dată când îl sunam îi simțeam entuziasmul în voce, acel râset de om sănătos, care se aliniază cu pasiunile și dorințele lui.

Până acum avusese parte de peripeții care îmi păreau desprinse din născociri de pescari. Îmi povestea despre cinele pe barcă, cu poveștile lui Artus care hipnotizau, distrându-se cu gătitul unui pește prins de el însuși, la un pahar de Clarita con limon. Număram stelele împreună cu el, fiind aproape unul de celalalt, deși departe. Îi suflam cu putere în receptor spunându-i că așa voi mișca velele și marea, să mi-l aducă înapoi. Aici, în brațele mele.

“Am visat urât. Sper că sunteți bine. Îmi lipsești. Te sărut. Pe mâine! Te iubesc.
Sof“

I-am trimis un gând de seară și m-am acoperit cu acea pătură cu care el mi-a încalzit trupul în seara dinaintea plecării. De data aceasta, rugăciunea de seară îmi oferise un somn calm. Cu un dor cald.
A doua zi porneau spre Sardinia. Un traseu de aproximativ două zile, urmat de turul insulei și o noapte petrecută în magica Porto Conte Marina.

 

Ne vedem joia viitoare cu partea a doua din acest capitol din romanul intrigant, „Valuri și vele”.

2931 Total Views 1 Views Today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *